#1 Recenzie : Maitreyi, Mircea Eliade 📖📖 💔

maitreyi_1_fullsize

Rating : 4.25/5

  • Titlu: Maitrey
  • Autor: Mircea Eliade
  • Pagini: 208
  • Editura: Cartex 2000

Carte de extaz senzorial și mistica dăruirii, Maitreyi este mult mai mult decât o sumă de febre erotice, traversate în decorul „literaturii coloniale” cu fervori gidiano-papiniene s.a.m.d. Ea presupune o anume educație a simțurilor, o încărcare spirituală a voluptății, paralel cu frăgezirea senzuală a experiențelor livrești. Cum bine observă Allan, „patima de joc” a acestei feminități explozive anulează „obsesia păcatului” – iată cheia morală a cărții.

Vreau să încep prin a spune că aceasta va fi mai mult o recomandare decât o obișnuită recenzie, deoarece pentru mine Maitreyi e un must read❕, o carte care trebuie citită cu și pentru suflet nu doar pentru că există posibilitatea de a se regăsi în subiectul de la bacalaureat (pentru cei under18-19).

În ciuda celor patru ⭐ și un sfert (la sfatul primit de la Jocul De Cuvinte) primite din cauza unor pasaje care tind să ne plictisească și a rasismului covârșitor împotriva indienilor – acțiunea petrecându-se in India anilor ’30 – acest roman chiar este de recomandat amatorilor de povești de dragoste interzisă, fiind vorba despre un inceput de relație și ceea ce se află dincolo de, aparent, o simplă iubire, ascunsă de ochii cunoscuților, dintre personajul-narator Allan – un tânăr inginer de 24 de ani, venit sa lucreze în India – și personajul principal Maitreyi – o adolescentă de 16 ani „cu ochii ei prea mari și prea negrii, cu buzele cărnoase și răsfrânte, cu sânii puternici de fecioară bengaleză crescută prea plin, ca un fruct trecut în copt”.

Am auzit prima dată de Maitreyi,în urmă cu ceva timp, în clasa a IX-a la tema „Iubirea” și chiar dacă majoritatea se feresc de acest tip de cărți și de cărți în general, toți colegii mei,inclusiv eu, am ales, dintre mai multe titluri celebre, pe acesta. Cum era de așteptat, nu toți s-au arătat impresionați de Maitreyi, dar celor mai mulți – mă aflam și eu pe acolo – li s-a ni s-a părut o carte completă, reușită, plină de întorsături de situație, mister, dezamăgiri, suspans pe alocuri, întrebări, aparent, fară răspuns, și confuzie, o carte în urma căreia rămâi nu numai cu „cheia morală a cărții”, ci cu numeroase învățături și sfaturi în dragoste și, de ce nu❔, pentru viață.

Peace ✌✌ and keep reading 📖 📖 ❕


„E foarte greu să ai ceva cu adevărat, să-l capeți sau sa-l cucerești. Mai mult ne închipuim că posedăm.”

„Nimic nu durează în suflet. Până și cea mai verificată încredere poate fi anulată de un gest.”

„- Cum ai putut trăi fără dragoste❔”

„- Acum te sărut numai, și-ți mângâi numai o parte din trup. Atunci va fi altfel, vei fi a mea, a mea…

– Nu sunt și acum? spune ea, cu un glas stind. Nu e păcat?

Mi-au trebuit câteva zile până am înțeles ce vroia ea să-mi spună. Era păcat pentru că ea simțea voluptatea complet și se temea ca roua dragostei astfel risipită să nu strice orânduiala lumii. O dată ce-mi dăduse buzele și mă îmbrățișase cu trupul ei tot lipit de al meu – noi eram uniți. Și dragostea trebuia să se săvârșească până la capăt, altminteri voluptatea ajungea viciu, iar bucuria unirii noastre, o tristețe a cărnii. Păcatul nu erau încercările de a-i cunoaște tot mai mult trupul, ci limitările îmbrățișărilor mele, care o făceau să cunoască cele mai definitive spasme fără ca rodul acestor bucurii să se adune, să crească.” 

13 gânduri despre “#1 Recenzie : Maitreyi, Mircea Eliade 📖📖 💔

  1. Au trecut câțiva ani de când am citit cartea asta, însă cealaltă perspectivă (a fetei) n-am parcurs-o. Ar fi interesant să o recenzezi și pe aceea (dacă nu ai făcut asta deja).

    Drept să-ți spun, nu e cartea mea preferată, și nici nu îmi pare apogeul lui Eliade (pe care, de altfel, îl iubesc de când aveam 15 ani). Dar l-a făcut notoriu pentru publicul larg și are într-adevăr niște pasaje interesante.

    O parte din Indii. 😉

    Apreciat de 1 persoană

      • He, he. Vezi cât de important este când anume citești o carte? 🙂
        Eu, de pildă, am citit întâi Romanul adolescentului miop și continuarea sa, Gaudeamus. De asta am simțit în Maitreyi (a doua carte de Eliade) un alt autor… nu mai aveam naratorul cerebral și autoreflexiv cu care mă obișnuisem. 🙂

        În rest, e unul dintre scriitorii pe care vreau să-i citesc integral.

        Apreciat de 1 persoană

  2. Cred că asta este cea mai bună recenzie a ta. Îmi place foarte mult că ai observat anumite lucruri cum ar fi rasismul (de fapt, literatura lui Eliade este puternic rasistă, sexistă şi antisemită, dar asta este o altă poveste). Eu am citit cartea când eram în clasa a IX-a şi atunci nu am realizat acest lucru.
    Să citeşti şi versiunea ei, deşi mai puţin misticizată (ciudat, nu? eu una m-aş fi aşteptat să fie invers) pare mai umană, mai coerentă chiar, pe alocuri. Plus că, pe lângă o altă latură a poveştii îţi oferă şi un sfârşit al acesteia, la final revenind în prezent (prezentul de atunci, vreau să spun), la momentul în care Eliade, profesor universitar în SUA, o reîntâlneşte pe Maitrey.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s