#1 Story : Scurtătură în lumea cărților ✨☕✌📖

„Just let me live in my world of books.

Keep your reality away from me.”

Cărțile?! Cel puțin la o vârstă mai fragedă, să fie acestea un mister pentru mine, era ceva, oarecum, normal. Dar, cu trecerea timpului, pur și simplu când auzeam cuvantul „carte” imediat mă gândeam la școala și automat îmi treceau prin minte și „lecții”, „note”, „învățat” 😱, nu, nu, nu, îmi ajungea ce făceam la școală, nu vroiam să se extindă și acasă mai mult decât teme. Așa am trăit o bună bucată de timp, evitând, pe cât de mult puteam, cărțile. O greșeală? Pe moment nu știam ce să cred : oare nu sunt eu o persoană așa de cultă încât să citesc o carte, și totuși aveam note bune la școală, sau cititul e pentru fraieri? („De ce să îmi pierd vremea citind?”); nici acum nu pot să raspund la acele întrebări, nici acum când am început să citesc, iar cititul mă urmărește ca un viciu, e ca un drog pe care trebuie să îl iau macar o dată pe zi, un drog care mă relaxează, mă fascinează, dar fără să îmi dăuneze sănătății.

Revenind la „De ce să îmi pierd vremea citind?”, întrebare pe care nu o auzeam doar de la mine, ci de la multe persoane, de loc surprinzător, necititori 😏. Au fost și persoane care îmi recomandau cărți : „Cel mai iubit dintre pământeni? Ăsta-i titlu? Ce lecție puteam învăța dintr-o carte a cărei titlu nu are legătură cu matematica, româna, istoria… stai puțin! iar școală?. Nu!”, spunându-mi cât de frumos este să citești, și de aici nu mai ascultam nimic, având un dezinteres total, până când am început să citesc.

Cum a fost posibil așa ceva? Păi din plăcerea de a urmări filme în weekend-uri, am ajuns să văd „Academia Vampirilor” (poate nu cel mai bun film, dar mă delectam cu ce puteam) care chiar mi-a plăcut, dar la final eram „No way 😨! Vreau mai mult!” și așa, după „lungi” căutări am descoperit că filmul este adaptat dupa primul volum al seriei omonime, deci există o continuare, deci aș putea să aflu ce se va întâmpla😲 și mă gândeam doar la faptul că trebuie să am seria, așa că „mi-am luat inima în dinți” și am comandat toate cărțile, așteptând cu nerăbdare două zile până ce au ajuns. Am uitat de școală, de învățat și tot ce îmi mai trecea prin cap când vedeam o carte și fără vreun interes pentru primul volum pe care îl știam datorită filmului, am trecut direct la al doilea. Fiind vară, având o grămadă de timp la dispoziție, l-am terminat în mai puțin de o săptămână și tot ce mă gândeam : „Awesome 😲! Mai vreau! Cum de am putut să evit carțile atat timp? Sigur nu e niciun timp pierdut.”

Până atunci nu știam că o carte poate ascunde o așa minunată poveste și că poți trăi fiecare moment al acțiunii și poți intra, de cum deschizi cartea, într-o altă lume, o lume numai a ta departe de tot ce se întâmplă în cea reală, de toate grijile, de toate nemulțumirile, doar tu alături de personaje, iar la finalul cărții trebuind să părăsești acea lume, plecând în căutarea alteia, poate și mai frumoasă, lăsând în urmă doar o amintire de neuitat.

Toate bune și frumoase până am început clasa a opta. Examenele, simulările, învățatul 😱 toate acestea au construit încet o barieră între mine și cărți, cu greu reușind să termin volumul patru. Și dorind să am note cât mai bune, mi-au revenit din nou în minte întrebările : „Oare nu îmi pierd timpul? Ce învăț din asta? Cu ce mă ajută?”. Nu știam ce răspuns să dau, așa că am decis sa iau o pauză și să acord atenție școlii.

Dar după examenul de limbă română aveam răspuns la întrebări. Lectura m-a ajutat în exprimare, mi-a dat o mulțime de idei și mă simțeam ca un scriitor care își descrie liber viața, toate aceste aducându-mi un rezultat satisfăcător. Așa că, odată cu începerea primului an de liceu, mi-am reconstruit lumea mea care cu puțin timp în urmă era doar scrumul 🚬 în care se transformase atunci când am distrus-o 💣. Am continuat seria, pe care și acum o consider cheia care a deschis ușa spre această lume. Am început ciar și lecturi obligatorii printre care se numără și Maitreyi, căreia i-am facut și o recenzie.

Acum, la șaisprezece ani, după trei ani de când am citit „prima” carte, am păstrat doar „obsesia” mea de a „citi cartea din spatele cărții”, pentru a avea mereu răspuns la întrebările care mă țineau departe de lumea în care totul este posibil, lumea lecturii, dorindu-mi să nu o părăsesc cât de curând. Fiind un timp relativ scurt, nu am adunat o mulțime de titluri în palmares, și știu că mai sunt multe de descoperit în această lume în care eu am ajuns pe o scurtatură care m-a privat de multe alte descoperiri. Câteva dintre acestea, de care am aflat cu putin timp în urmă, sunt blogging-ul, micuța comunitate formată pe youtube – booktube-ul – și faptul că lumea mea e doar o parte din întregul univers al cărților. M-am decis să încep să fac și eu ceva, așa că din plăcerea pentru scris, dar și fiind o persoană mai timidă, am optat în a-mi crea un blog în care să scriu recenzii pe care oricum le făceam și înainte pentru mine (datorită/din cauza „obsesiei” mele), ajungând acum să „pun pe foaie” și gânduri 📝.

Așa am aflat că această parte a lumii este chiar o mare regiune unde se regăsesc persoane minunate, chiar și scriitori români, care, din pasiunea pentru scris au reușit să își transforme viața, experiențele și tot ce scriu ei, în minunate povestioare 📖 pe care le citesc cu drag, asemenea unor cărți, ori de câte ori am timp… dar asta mi-a dat o idee pentru o altă povestioară. Sper să vă fi plăcut și vă aștept, cu brațele larg deschise, data viitoare.

Peace  and keep reading   

Publicitate