#6 Recenzie : Flori pentru Algernon, Daniel Keyes 🌼🐭

bookpic-5-flori-pentru-algernon-83153

Rating : 5/5

  • Titlu: Flori pentru Algernon
  • Autor: Daniel Keyes
  • Pagini: 266
  • Editura: Art

Flori pentru Algernon este romanul unei ipoteze deopotrivă fantastice și terifiante: ce-ar fi dacă am avea puterea de a ne spori artificial inteligența, dacă într-o bună zi ar fi la îndemâna noastră să corectăm nu doar o imperfecțiune fizică, ci însuși creierul uman. Supuși împreună experimentului, șoarecele Algernon și omul Charlie vor trăi, fiecare în felul său, excepționalul situației de a vedea lumea printr-un alt coeficient de inteligență, suportând consecințele nebănuite ale noii stări de fapt. O carte provocatoare și emoționantă, care pledează pentru supremația sufletului în fața minții, oricât de remarcabilă ar fi aceasta din urmă.

Din punctul meu de vedere, o carte bună este o carte pe care nu o poți uita prea ușor și de care îți amintești cu drag de fiecare dată când ai ocazia, iar o carte forte bună este aceea care are puterea de a-și lăsa o amprentă mult mai puternică în viața fiecăruia, în principiu, de a te ajuta sa percepi lumea diferit cât timp o citești, ca mai apoi să aducă o mică, dar adevărată schimbare în bine (sper), urmând, cu fiecare astfel de carte citită, să se adune tot mai multe contribuții care ne vor forma pe viitor ✌.

Scrisă sub formă de rapoarte pe care Charlie Gordon era nevoit să le conceapă odată cu lansarea expreimentului de creștere a inteligenței acestuia, cartea ne oferă prilejul de a afla cum pot fi interpretate anumite evenimente din două poziții, cea de întârziat mintal și cea de geniu și, de altfel, parcursul pe care îl urmează protagonistul pentru a ajunge de la prima la cea din urmă etapă.

Charlie este ales pentru această operație datorită dorinței lui de a fi deștept încât să ajungă să îl întreacă pe Algernon – unul dintre șoarecii pe care a fost făcut experimentul înainte – la testele la care sunt supuși amândoi, dar cel mai important, pentru a-și face mama mândră de el 😢, chiar și pe cei din jur.

Mai pe larg, Charlie povestește cam prin orice trece, aproape tot ce gândește în tot acest timp al tranziției de la întarziat la deștept, încercarea lui de a se acomoda cu noua viață, de a perfecționa experimentul pentru a-i putea ajuta și pe ceilalți asemeni lui, își amintește șcene groaznice 😱din trecut, toate acestea clădind o minunată și emoționantă lecție de viață peste care nu puteți trece prea ușor cu vederea.

Chiar dacă în sine nu este o poveste prea palpitantă, cu acțiune sau dând pe-afară de suspans, pentru mine Flori pentru Algernon a fost o lectură relaxantă din care mi-am „cules” o mulțime de informații și o lectură care m-a marcat îndeajuns încât pot spune că este cu siguranță una dintre acele cărți foarte bune 👌.

Peace ✌✌ and keep reading 📖 📖 ❕

2


„Sunt acum pe o scară rulantă care coboară. Dacă stau pe loc voi ajunge sigur jos, dar dacă aș fugi pe trepte în sus poate că aș putea rămâne măcar la nivelul actual. Importnant este să continui să merg în sus, indiferent de ce se întâmplă.”

„Ți-am călcat pragul când urcam, acum îl trec când cobor și nu cred că voi mai lua vreodată acest lift.”

„… nu pot ajunge o persoană întreagă dacă nu mă înțeleg pe mine însumi…”

„Toate nivelurile, Charlie, ca treptele unei scări uriașe. Și te vei urca mai sus, tot mai sus, ca să vezi tot mai mult și mai mult din lumea înconjurătoare.”

„Nu pot să decid pentru tine, Charlie. Răspunsul nu poate fi găsit în cărți – și nici nu poate să-ți fie dat de altcineva. Doar dacă vrei să rămâi toată viața un copil. Trebue să găsești răspunsul în tine însuți, să simți ce este corect să faci. Charlie, trebuie să înveți să ai încredere în tine.”

26 de gânduri despre “#6 Recenzie : Flori pentru Algernon, Daniel Keyes 🌼🐭

  1. Oau, nu ar fi absolut uimitor să existe ceva care să ne facă mai deştepţi? Cred că aş fi în stare să plătesc oricât, aş deveni dependentă, ca o drogată, aş vrea din ce în ce mai mult ca să fiu din ce în ce mai deşteaptă. Nici nu ştiu dacă să îmi pară rău sau să mă bucur că nu se poate.

    Apreciat de 1 persoană

      • Pai, am citi cartea. Si m-a lasat usor descumpanita, pentru ca sunt si nu sunt deacord cu ideile din ea. Nu as putea sa spun ca nu mi-a placut, e o carte bine scrisa si cu un subiect extrem de bine ales. Si binenteles, trebuie tinut cont si de faptul ca a fost scrisa in anii 50 cand persoanele cu probleme de intarziere in dezvoltare erau un tabu social. Dar: 1 cu siguranta autorul se putea documenta ceva mai bine. O parte din ceea ce a spus el despre aceste persoane in carte este fals. Si 2 pe de alta parte sunt perfect deacord cu faptul ca toti acesti oameni si cei care au alte tipuri de boli mintale sunt persoane si trebuie tratate ca atare si nimeni nu trebuie sa le limiteze drepturile.
        Cat despre a creste coeficientul de inteligenta al cuiva, eu as face-o. Daca ar fi vorba de mine as fi deacord chit ca dupa o patesc. Aia cu fericirea celor ignoranti si cu lucrurile care trebuie lasate cum „le-a dat Dumnezeu” nu sunt pentru mine. Eu zic ca daca poti sa faci ceva sa iti imbunatatesti viata o faci, chit ca dupa suferi consecintele. La o adica toti murim si nu are nimeni garantia ca va fi perfect sanatos pana in ultima clipa deci de ce sa nu alegi ceva de care sigur te vei bucura in locul unei sigurante care nu e certa? Ma rog, eu sunt oarecum bolnava, vreau sa stiu cat mai mult, daca a fi fost Eva nu ar fi fost nevoie sa ma momeasca nici un sarpe, as fi mancat de capul meu toate merele alea (sunt si cam egoista, nu as fi impartit cu nici un Adam). Pur si simplu imi place principiul de a putea face ceva in viata, chit ca e scurta.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s