- Titlu: Ce-am făcut când am tăcut
- Autor: Andreea Esca
- Pagini: 218
- Editura: Humanitas
- Apariție: 2014
- Raiting: 5/5

Descriere
Cine am fi noi fără dragoste? Cum ar fi dragostea fără noi? Într-o lume a iubirii și a poveștilor de viață, Emma, femeia rebelă și inocentă în același timp, caută răspunsuri la propriile întrebări. O ajută să le găsească Greg, bărbatul creator și omul ei de încredere, alături de care trăiește bucurii și dezamăgiri, redate în dialoguri și reflecții.
Lângă el, ea e caldă ca o ploaie de vară sau rece ca un sloi de gheață. Conflictul pe muchie generează trăirile femeii – ale Emmei, și, implicit, ipostazele în care ea ripostează sau încheie armistiții. Cu siguranță însă, nu există o altă cale de mijloc decât dragostea.
– Mă iubești?
– Mai mult decât vreodată.
– Și totuși pleci.
– Da! Pentru că mă lași să fac asta…
Citind „De vorbă cu Emma”, trăiești împreună cu personajul propria ta poveste de viață. Emma te provoacă să găsești calea spre sufletul tău și te cheamă într-o lume în care liniștea, nebunia și iubirea adevărată sunt un tot întreg. Fie că ești femeie și o înțelegi, fie că ești bărbat și cauți calea spre inima ei, ai nevoie de răspunsuri. Le găsești în dialoguri și printre rândurile scrise de el sau trăite de ea.
Emma poți fi chiar tu, cu experiențele și poveștile tale de dragoste. Empatizând cu ea tacit, vei ajunge să o lași să poarte și să consume câteva dintre zbuciumările tale. La finalul acestei cărți, vei îmbrățișa mai mult împăcarea cu tine însăți, te vei simți mai senină, mai pregătită să accepți, să înțelegi și să iubești. Vei fi gata să începi un nou capitol gata să începi un nou capitol în viața ta. Pentru că temerile, trăirile și visurile Emmei sunt și ale tale. Iar dacă Emma le depășește, le vei depăși și tu.
„Nu te gândi când va fi ultima zi, ci doar trăiește fiecare zi ca și cum ar fi ultima. La maxim, din plin.”
„Fii fericit să spui la toată lumea că iubești, dar fii precaut cum o faci. Cel mai potrivit e să iubești în tăcere și cu adevărat.”
„Ai grijă la ce renunți. S-ar putea să renunți la propria fericire.”
2 fete + 3 băieți + 1 casă – părinți = 10 lucruri pe care le-au făcut April și prietenii ei și (cu certitudine, poate sau probabil) n-ar fi trebuit să le facă.
Dacă i se oferă ocazia, care fată de șaisprezece ani n-ar profita de șansa de a se muta acasă la o prietenă și de a trăi amândouă fără supravegherea părinților? Cu toate că „ocazie” poate să nu fie termenul potrivit, din moment ce April a trebuit să-i spună tatălui ei un foarte mărunt neadevăr, ca s-o facă să devină posibilă (vezi #1: Ne-am mințit părinții). Însă ea și colocatara ei, Vi, sunt pe deplin responsabile și capabile să-și poarte singure de grijă. Cum de-au ajuns la „Am chiulit de la școală” (#3), „Am dat o petrecere trăsnită” (#8), „Am cumpărat un jacuzzi” (#4), și, hm, „Am adăpostit o fugară” (#7), cam este un mister până și pentru ele.
În această amuzantă și dulce-amăruie poveste, Sarah Mlynowski sondează mintea și sufletul unei fete care rămâne pentru prima oară pe cont propriu. Ca să ajungă cu bine la capătul anului școlar, April va fi nevoită să jongleze cu un triunghi amoros, să învețe să se descurce singură și să accepte faptul că lumea ei, cu atâta grijă construită, s-ar putea nărui pur și simplu… odată cu fiecare lucru pe care n-ar fi trebuit să-l facă.
Cred că fiecare dintre noi este responsabil pentru ceea ce face și iată că April nu e total convinsă de cât de ok sunt chestiile pe care le face, însă le face și asta dă un plus cărții și aventurii propriu-zise.
„Normal că era vorba despre Noah. Despre Noah, cel care-mi umpluse camera cu cincizeci de baloane cu heliu, când împlinisem șaisprezece ani. Despre Noah, cel care mă ajutase să-mi car toate valizele și cutiile prost lipite cu scotch, când mă mutasem de la mama acasă la tata. Despre Noah, care avea cele mai fine mâini din câte ținusem vredată într-ale mele. Despre Noah, care spunea că sunt frumușica lui.”