#12 Recenzie : Octopussy, Cristina Boncea 🐙

octopussy_1_fullsize

Rating: 4/5

  • Titlu: Octopussy
  • Autor: Cristina Boncea
  • Pagini: 192
  • Editura: Herg Benet

Hyena, o adolescentă de aproape 14 ani, se întoarce acasă după o lungă perioadă de absență din mijlocul familiei. Este primită deopotrivă cu entuziasm și scepticism de către Becks, sora sa geamănă, care încearcă să reconecteze relația lor și să recupereze toți acei ani pierduți. Dar secretele mamei, ale tatălui vitreg și ale ambelor fete sunt amenințate să iasă la iveală odată cu sosirea straniului unchi din America.

Citind această carte, ești obligat să lași deoparte toate clișeele pe care le-ai auzit despre tinerii de azi. Sex, droguri, alcool, nopți în cluburi, haine de fițe? Pentru Becks si Hyena sunt doar punctul de pornire al propriilor reflecții și raportări față de viață – o foarte ciudată raportare, de altfel…

Un roman ca o călătorie fascinantă și amețitoare, cu umor sumbru și, în același timp, o atentă celebrare a individualității extreme.

Pe youtube, mai exact micuțul colțișor care continuă să crească numit booktube, acolo am auzit de romanul Octopussy, chiar de pe canalul autoarei, dar totuși, cel mai mult m-a atras o întrebare tot de pe bloggul autoarei care suna așa : „De la ce vine titlul cărții?” cu un răspuns scurt și la obiect „Citește și vei afla!”, făcându-mă să vreau tot mai mult să o citesc.

Am citit, m-am cutremurat citind, dar am aflat (chiar mai mult decat voiam). Ce am aflat? Răspunsul este o vorbă care îmi sună cunoscută : „Citește și vei afla.”. 👿

De cum am deschis cartea, curiozitatea continuând să roiască în jurul meu, am dat de un început la care m-aș fi așteptat (din câte auzisem) cu acele scene mai puțin ortodoxe de care nu duce lipsă cartea 😳, dar nu vă inchipuiți că este un roman erotic. Ce-i drept, șochează asemenea cunoscutului Fifty shades, dar pe lângă asta intră în discuție și alte subiecte cât se poate de interesante, reușind să readucă citotorul pe culmile normalului, ceea ce nu aș fi crezut până pe la jumătatea romanului că se poate întâmpla.

Acțiunea nu iese din tipare, cu toate acestea am lăsat cu greu cartea din mâini. Aceasta se rezumă la viața unei familii din București, cel mai mult axându-se pe povestea unor gemene Hyena și Becks, care au fost despărțite una de cealaltă destul de mult timp. Un rol important îl joacă și unchiul lor din America, Philip, odată ce se mută în casa familiei Sugar, el fiind motivul de la care acțiunea din ultimile pagini ale cărții o ia pe alte direcții.

Ajungând spre finalul lecturii, am înțeles perfect rolul scenelor neortodoxe de care vorbeam la început, cu un alt scop pe lângă cel de a intriga cititorii, unul care unește piesele puzzle-ului într-o imagine cât se poate de interesantă. Nu m-am așteptat nicio clipă ca acela să fie motivul pentru care cartea se numea Octopussy, aveam cu totul alte idei. („Citește și vei afla!”)

În concluzie, Octopussy este un roman cu un mesaj destul de clar, neînțeles de nulte persoane care nu au putut trece peste scenele deocheate 😲 (părere personală! no offense, mi s-a întâmplat și mie). Aducând în prim plan personaje care săvârșesc fapte considerate de unii anormale, dar de către respectivele personaje considerate cu totul normale, făcând parte din viața lor, fiind o rutină, m-a făcut să înțeleg 💡 că orice ar face o persoană, normal sau anormal, oamenii oricum vor cataloga acea acțiune într-un fel, chiar dacă părerea interesează pe cineva sau nu (pentru că oameni) și presupun că asta a vrut și autoarea să transmită, pe lângă multe alte subiecte mai puțin abordate.

Din altă perspectivă, putem înțelege că, odată ce unei persoane nu îi este afectată în niciun fel viața de ceva anume, nu ar trebui să încerce să schimbe acel ceva, care, probabil, nici măcar nu ar mai putea fi schimbat. 👌

Bună treabă Cristina, evită mesajele negative și continuă să intrigi cititorii cu noi titluri. 😉

 

Peace ✌✌ and keep reading 📖 📖 ❕


Odată ce creștem, lucrurile pe care le priveam cu fascinație ca adolescenți sau copii se schimbă și le vedem exact așa cum sunt, reale și uneori dureroase.

Trecutul se șterge în fiecare secundă, iar prezentul nu există mai mult de o secundă, așa că tot ce rămâne este viitorul.

Nu vrei să vorbești despre mâncare, din moment ce ai mâncat deja și ești sătul. Dar unele mâncăruri țin de foame mai mult decât altele. […] Important e să nu vomite, chiar dacă mâncarea a fost stricată.

– Am fost odată cu barca, la mare. […] Totuși, nu toți și-au lăsat mâinile pe lângă rama de lemn, să atingă apa atunci când mergeam… Deci e posibil să fim toți în aceeași barcă, dar e posibil să nu simțim cu toții apa.

11 gânduri despre “#12 Recenzie : Octopussy, Cristina Boncea 🐙

  1. Recunosc, nu am citit cartea si nici nu vreau sa o fac. Dar faptul ca tie ti-a placut ma face sa fiu mai nedumirit ca de obicei :)) i se tot face promovare, dar am inteles ca ar fi niste scene mai… ciudate cu copii de 13 ani si asta nu ma atrage deloc… totusi…

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s